..Asa te iubeste sângele meu..

Refuz sa cred ca nu vrei sa ma vezi.

Influenta lui asupra ta, e prea mare si înca nu-ti dai seama.

Tot ce am în mine, tot aerul care îl respir umple fiecare coltisor din trupul meu de iubire, de dragoste pentru tine. Adierea vântului imi sopteste numele tau de fiecare data când se izbeste de timpanele mele. E un sunet asurzitor care în acelasi timp, umple simturile mele de tine. Stropii ploii îmi spun la fiecare instant cât de mult sa te iubesc si mireasma ta o gasesc în cele mai rare flori de primavara, în cele mai ratacite petale de trandafir si-n mugurul de cais asteptând sa izbucneasca în culoare: un alb imaculat si-un fir roz, ce-i da toata splendoarea.

Maruntele boabe de polen cu esenta celui mai scump parfum, parfum ascus în inima ta, se-ating acum de pielea mea si-mi lasa simturile adormite parca, dar în acelasi timp disperate dupa tine.

O briza de ocean ce-mi netezeste fata, îmi demonstreza infinitul iubirii tale, infinitul si adâncul inimii tale; adâncul atât de adânc, unde nici o fiinta pamânteasca n-a ajuns vreodata.

Simt ca ma sting, fara dragostea ta, si-aceasta poveste ce-n mine e scrisa de tine inspirata îsi pierde culoarea si visul desteapta. Realitatea din nou ma cuprinde în bratele-i reci, si pline de sânge; un sânge ce-odata a mea inima, toata, pentru tine a fost dispusa sa-l verse.

A fost dispusa sa-l verse...

Acum, doar lacrimi de sânge (acela ce-odata a mea inima, toata, pentru tine a fost dispusa sa-l verse) curg pe obrazu-mi (acela ce-odata era netezit de-oceanul albastru, albastru infinit) si-ncet, foarte-ncet preling toata pielea-mi (acea-nmiresmata de-al tau scump parfum) si cad la pamânt zdrobind toata firea, izbindu-se toate cu-o explozie marunta de sunete mici, ce-ajung la urechea-mi, se strecura-n goana si-ajung la timpane spunându-mi din nou, "pe ea, doar pe ea o iubesti"...

[..unLimiteD bLesSingS..]